back in the city

insula cu elice #2 se afla in bucuresti. azi de-abia am hotarit impreuna cu capitanul ca sintem gata pentru o descindere de capul nostru, rupind putin de la gura orei de somn. motivul principal a fost ca a iesit soarele, deci nici noi nu puteam sa stam in casa. am mai iesit acum citeva zile, pentru o vizita rapida la cabinetul doctoritei, dar aia nu se pune, ca a fost cu forta.
vehiculul cu care ne deplasam pina ne re-aclimatizam este taxi-ul. nu ne place, dar e mijlocul cel mai rapid de a ajunge din punctul amare in punctul bemare asa neaclimatizati cum sintem.
a fost o descindere foarte scurta. mie mi se parea ca sintem ca doua salbaticiuni scapate in mijlocul orasului - pui de leu cu leoaica, respectiv.
am mers downtown, eu incordata si capitanul curios. downtown, am descoperit ca orasul este gri chiar si intr-o zi cu soare, ca oamenii sint multi dintr-odata si in acelasi loc, ca la magazinul unirea la parter arata sf, ca un hangar plin de magazine cu bijuterii, ca nu mai exista magazinelul anacronic cu tot soiul de chinezarii, pietre, bile, testoase, oua si altele, unde gaseai mereu ceva frumos (si nici meli-melo), ca pe drum spre universitate poti sa creezi trenduri fara sa iti doresti neaparat (noi am creat coltul de-incheiat-copilul-la-fermoarul-de-la-geaca; nu avem nici un merit, era un loc ferit unde instinctiv si noi si un tata cu fetita ne-am oprit pentru acelasi lucru), ca era cit pe ce sa mirii la cei doi ciini vagabonzi de linga spitalul coltea, ca pasajul de la universitate e gol si urit, cu un nenorocit de covor verde, dar fara anticariate, librariute, totem, cafenea, patiserie, mec.
si am decis ca enough is enough, ne-am strecurat printre multele masini de linga bcr, printre care am gasit aleator o masina galbena care s-a dovedit a fi un cobalcescu si am parasit downtown-ul.
la timp chiar; capitanul a inceput sa plinga imediat ce am urcat in taxi, semn ca ii era de fapt somn, desi probabil ca ar fi putut continua la fel de curios plimbarea inca vreo citeva ore.
linistit, mama lui e puternica, poate sa-l tina in brate si adormit, insa nu era cazul sa continue azi, se simtea incoltita. nu de cine, ca majoritatea oamenilor nu te vad pe strada, ci de ce - de the big city.
imi trece, stiu, dar asa m-am simtit azi.
ne-am relaxat in taxi, capitanul a adormit si eu m-am uitat la oameni si m-am linistit.
dar tot am vazut ceva si din taxi: o casa care a fost frumoasa odata. le vad peste tot in orasul asta, majoritatea sint parasite. asa am crezut ca e si asta. dar nu este. am citit scris albastru pe o tabla alba: spitalul de boli dermato-venerice. tabla parea noua, dar nu era nici o lumina in casa aia. nici un semn de viata, nici o pisica maidaneza, nimic. m-am gindit - daca ai boli dermato-venerice, esti condamnat la inchisoare in orasul asta.
nu am acum poza cu casa aceea (e linga parcul tineretului, pe dreapta cum incepi sa urci dealul spre - aaaaaa - soseaua giurgiului, cred).
si pentru ca vreau sa-mi si ilustrez postul, pun aici o poza cu tatuajul rapper-ului Lloyd Banks. si l-a facut la un moment dat la Chris Garver de la miami ink. (si eu stiu asta pentru ca ma uit la Miami Ink - emisiunea de pe Discovery Travel & Living - in fiecare seara de la 10 douascinci). mi-a placut tatuajul si m-am gindit azi la el - s-au legat la prima mina niste lucruri in capul meu: big city, ugly stuff in big city, anxiety about ugly stuff in big city and so on :).