box

e un cuvint care ma urmareste de cind am citit under the volcano (tradus "la poalele vulcanului" in varianta in romana pe care am citit-o eu) a lui Malcolm Lowry. si nu ma urmareste singur, ci impreuna cu toate cuvintele de pe afisul care apare din loc in loc in carte: BOX! Arena Tomalin.
am inregistrat cuvintele cu tot cu reactia pe care ti-o dau cind apar. ceva ca un dus rece. brusc.
asa ca l-am folosit pe box scris boks, ca sa nu se confunde cu cutie (sau, fie, sa lase o urma de ambivalenta) cind am dat o adresa blogului de fata, ca sa aiba si el nume. sonor. :)
asta e, lecturi putine, dar obsesive.
adevarul e ca sint unele carti cu care am avut 'probleme' de cind eram mica; mi s-au fixat pe creier cotoarele cu numele lor pentru ca le vedeam zilnic in biblioteca alor mei si pina la urma le-a venit rindul la citit. n-as putea spune de ce mi-au atras tocmai ele atentia, dar s-a dovedit ulterior ca mi-au placut si-si vad de viata lor din capul meu in continuare.
acuma repede imi vin in minte trei: destinul unei cesti fara toarta, a lui Heinrich Boll, la poalele vulcanului, de Malcolm Lowry, marele singuratic, de Marin Preda.
vorbesc despre ele pentru ca eu cred ca despre cartile care iti sint dragi, ca si despre oamenii care iti sint dragi, trebuie sa vorbesti. despre oameni nu prea pot sa scriu, dar vorbesc, iar despre carti nu prea vorbesc, dar scriu acum.
n.b. si, bineinteles, una dintre cartile astea care ma populeaza este insula cu elice a lui Jules Verne.