despre Gica

odata si odata tot trebuia sa incep, asa ca incep acum.
am mai scris odata postul de inceput, dar a ramas captiv in vechiul calculator, ramas fara internet tocmai cind ma lovise inspiratia, asa ca pastrez doar titlul si ideea din el.
Gica a fost argumentul decisiv din capul meu ca sa ma apuc de scris la blog. aveam pornirea sa il fac, dar mai multe argumente contra decit pro, asa ca a venit Gica si s-a trintit pe partea cu da-uri, asta s-a dat brusc de pamint si gata.
aveam nevoie de ceva care sa ma ajute sa asimilez notiunea de blog, sa o filtrez prin mintea mea creata, sa o diger.
adica de ce m-as apuca eu sa ma expun, sa vorbesc despre mine si lumea mea asa cum o vad si sa fac asta intr-o piata plina de oameni care vorbesc toti odata? pentru ca am voce? nu. pentru ca am ceva de spus? toti avem. pentru ca am mai facut ceva asemanator odata, la scara mai mica, intr-o piata populata numai din doi oameni? da.
Gica era initial un caiet gros, burdusit, cu coperti inchise la culoare, plin cu un scris de mina aproape la fel de urit ca al meu si functiona ca jurnal al colegei mele de banca din liceu, prima mea iubire in materie de prietene soul-to-soul.
am facut schimb de jurnale ca sa scurtam drumul, pentru ca nu eram in stare sa vorbim una cu alta asa cum vorbeam fiecare in capul nostru, dintr-un soi de stinjeneala si timiditate si entuziasm pe care il ai la paispe ani si dupa aia il pierzi.
l-am citit pe Gica si a fost cel mai frumos lucru pe care il facuse cineva pentru mine pina atunci. l-a citit si prietena mea pe jurnalul meu fara nume.
Gica a fost apoi mai multe caiete.
mai faceam schimb de jurnale din cind in cind, atunci cind nu ne gaseam cuvintele fata in fata.
asa ca intr-o zi m-a izbit chestia asta: daca imi fac blog, recidivez in povestea cu jurnalul. cu toate diferentele de situatie asumate si fara pic de naivitate la mijloc.
am tot citit la bloguri in ultima vreme si am gasit unele care imi plac mult si imi place sa le citesc. parca vezi o carte scriindu-se sub ochii tai. si tocmai faptul ca am citit si vazut lucruri care imi plac ma obliga la reciprocitate.
in seara asta mi-am raspuns si mai simplu la de ce-ul initial: scriu pentru ca imi place sa scriu. (si sa fac poze. dar asta mai incolo, dupa ce termin odata cu inceputul asta si imi mai fac curaj).
am pastrat povestea cu Gica pentru ca e o poveste frumoasa.
asa ca, iata-ma, imi pun si eu taraba si incep sa vorbesc odata cu toata lumea asta de aici.