30 ianuarie 2009

tiganca de la mega image

nu mi-a venit sa cred azi cind am vazut-o. am mers cu Darie la magazin, pentru prima data de cind ne-am mutat inapoi in casa din care plecasem acum un an, si era acolo unde o lasasem, in fata la mega image, cu copilul in brate.
nu stiu daca m-a recunoscut, nu prea cred; cind vezi mii de oameni zilnic, slabe sperante sa tii minte pe vreunul pe care l-ai vazut cu un an in urma.
anul trecut ne-am vazut de doua ori si de fiecare data am stat de vorba, dat fiind ca un bebelus agatat de mama inlesneste comunicarea both ways. prima data eu am aflat ca al ei are cinci luni si ea a aflat ca al meu are trei. s-a minunat cum de poate sa stea asa in port-bebe fara sa-l doara oasele. a doua oara am aflat ca pe al ei il cheama Migdalis si ea a aflat ca pe al meu il cheama Darie ('Dalie, frumos nume.' io n-am mai zis nimic, ca eram muta cind am auzit cum il cheama pe al ei). cind am avut conversatia cu numele, i-am dat o sticla cu apa, ca poate ti se face sete cit stai aici.
azi avea copilul la fel in brate: infasat bine in niste paturi si adormit. m-am uitat la copil, sa ma asigur ca e ea, ca are un copil de un an si cinci luni, ca parca nu sint sigura ca e ea, parca era mai frumoasa. mi-a cerut bani, i-am zis ca ii dau cind ies, mi-a zis ca imi spune ceva cind ies, eu m-am intors in doua minute ca nu vazusem caruturile mari de afara, nu aveam fisa, mi-a dat ea una, i-am dat si eu niste bani, mi-a zis ceva care suna ca da-mi niste papuci pentru asta micu, io biigui ceva cum ca m-am mutat acum si nu am incaltari in plus, intru in magazin, cind plecam ii dau fisa inapoi, imi zice iar de papuci, io ii zic ca nu ii avem decit pe-astia pe care ii are in picioare si inca unii mai grosi acasa, ride si zice a, nu papuci ziceam, pampersi. aaaa, scutece. nu, pampersi. chiar si asa. cool. d-astia am. rup pachetelul pe care il cumparasem si ii dau doua scutece pentru copil. imi multumeste si ne continuam ziua fiecare separat.
sint oricum prea timida ca sa ma leg la vorba si sa aflu mai multe despre ei. vom vedea, ca de stat o sa mai stam o vreme in aria asta urbana, ca sa zic numele unei trupe despre care nu stiu mai nimic.
acuma stau si ma gindesc ca ea m-a facut sa simt ca ne-am intors. si am senzatia ca am trait un an in alta secventa, pe alta frecventa, ca in filme cind se face freeze si totul ramine suspendat si tu, ca personaj principal, te plimbi nestingherit printre oamenii care au inghetat si iti vezi de treaba ta si deodata cineva zice action si fiecare isi continua gestul si te trezesti inapoi in multime, din locul unde o apucasesi pe alta parte. cam asa ceva.
o sa pun o poza cu o floare de migdal pentru copilul ei frumos, sanatos si somnoros. am gasit repede una care imi place aici, multumesc.


Niciun comentariu: