si am mai facut ceva pina ieri: am devorat degete mici a lui Filip Florian. mi-a placut tot la ea, de la cuvinte la coperta si inapoi.
cartea si ilustratia de pe coperta sint din aceeasi poveste, din acelasi timp, din acelasi aer. citeam cartea si ma opream sa ma uit la coperta, ca si cum as fi fixat povestea pe retina asa.
e o lucratura fina si minunata. am pindit-o ceva vreme inainte si a fost un regal sa o citesc, dupa citeva saptamini de post nevoit la citit.
am scris postul asta numai cu degetele mici.