9 decembrie 2009

ha

ieri am decis ca n-ar trebui sa mai las blogul asta sa ma astepte pe mine sa fiu in the mood for writing sau mai stiu eu ce. ci sa fac o incercare: timp de o luna sa pun cite o insemnare pe zi, indiferent ca e o poza sau sint citeva rinduri sau un cintec.

acum cinci minute am realizat care va fi insemnarea pe ziua de azi. si voi incerca sa o scriu repede, pe ultimele unde de adrenalina care se mai propaga prin corpul meu.
e o intimplare din dimineata asta. am coborit din masina si m-am dus sa trec strada. pe la trecere, cu semaforul pus pe omulet verde. o cucoana trece peste trecere cu masina ei. in urma ei se indeasa si o ditamai duba alba, condusa de unul care nici nu se uita in fata. in fata lui. care era si in fata mea, cum veneam eu asa perpendicular inspre trecere. si unde se afla o doamna. care, vazind semaforul cu omulet verde, s-a gindit ca poate sa treaca. si a trecut, insa ala din duba venea cu tot cu duba peste ea. vedeam tabla aia alba si nenorocita cum se apropia de femeia asta cu geaca neagra si nu-mi venea sa cred ca nu se opreste odata. s-a oprit pina la urma, la putini de tot centimetri de femeia asta. sau femeia a trecut mai repede, habar n-am. cert e ca a scapat. eu, in urma ei: "ce faci, ba, nebunule?". si trec prin fata dubei. ala, malac, de 4 ori mai mare ca mine, chel si holbat:. nu, inainte sa spun replica lui, o interventie a naratorului usor subiectiv, post-intimplare. panseu: probabil ca eu eram pentru malac cineva dintr-o specie pe care o uraste fara sa stie de ce, poate pentru caciula movulie cu desene, urechi si mot. sau pentru miinile indesate in buzunare. sau pentru ca e pieton. oricum, omul malac s-a exprimat: "baga-mi-as p..a in rasa ta. ca daca ma dau jos la tine acu...". (cratimele sint bonus de la mine, il banuiesc putin neglijent la ortografie). eu m-am intors, am scos o mina din buzunar si i-am aratat degetul mijlociu. ha. it felt soooo good. si eu sint genul care de obicei nu raspunde la asalturi de-astea, ma gindesc ca e mai enervant pentru ala sa nu il bagi in seama. de data asta am raspuns. si it felt sooo good, cum ziceam. m-am gindit si mai departe, ca daca se da ala jos, o sa o cam sfeclesc si aveam asa un mic nod in stomac. in secunda urmatoare mi-am dat seama ca nu o sa se dea. ca daca era genul care se da jos, era deja linga mine incercind sa ma loveasca. asa ca am plecat mai departe la pas, m-am bucurat totusi sa vad un autobuz, am fugit putin dupa el, bucuroasa nevoie mare pentru isprava mea, si here I am.
m-am mai gindit ca poate n-o fi vazut ala degetul totusi, o fi prea subtire. dar nu cred ca avea cum sa rateze.
si iar m-am umplut de spume ca e plin de din astia pe strazi, care nu au ce cauta la volan, pe care nu-i opreste nimeni si care ajung sa se propteasca in oameni nevinovati si ca se poate intimpla asta oricaruia dintre noi. si asa mai departe.

next year's resolution: sa ma fac superman.

4 comentarii:

ajnanina spunea...

ha, tine degetul cat mai sus :)

raluca spunea...

da, cred ca si eu fac parte din rasa ta...am la activ cam cate doua intamplari de genul asta pe zi...bafta cu scrisul zilnic, eu zic sa nu deznadajduiesti nici daca o faci o data la doua-trei zile! e bine si asa.

alexandra spunea...

ajnanina, mi-ai dat o idee: tai o manusa si ii iau degetul din mijloc, sa il am in buzunar special pentru ocazii din astea. cum apare ocazia, hop si degetul roz in sus.

raluca, si eu am mai multe, dar nu le povestesc pe toate :) :). asta de azi m-a racorit, asa, ca era cu danger :). ma si vedeam batindu-ma cu malacul sau tirindu-l pe la politie cu nasul meu spart. :)
cit despre scris, fac antrenamentul asta de o luna, la impuse, dupa aia las ritmul sa se faca singur.

doamnelor, ma bucur ca v-am gasit aici, in casuta mea postala

ajnanina spunea...

da,da, va fi frumos...
iar malacii se inmoaie si ei (asta daca nu cumva se intaresc) atunci cand vad degete roz si delicate... :)
daca te tii de scris in fiecare zi iti scriu si eu in fiecare zi :)

dar te previn ca daca dai in obiceiul asta, o sa devina destul de important in viata ta :)