noul nostru erou

este el. cred ca este el. mie mi se pare ca este el. cautind o poza, mi-am dat seama ca il stiu bine numai pe bucati. ca l-am vazut pe bucati. mai ales bucata aia cu cupa care nu pot sa spun ce frumos se invirte in aer. si bucata aia din bord, linga cabina, unde scria cu un font prietenos 'terra'. iar cind l-am vazut intreg, nu am retinut detalii, pentru ca il vedeam cu ochii aburiti de drag. pentru ca ti-e tare drag un astfel de individ cind il vezi aparind in fata ochilor si dansind prin zapada. prin zapada de juma de metru de pe jos si prin cea din aer care, la peste o suta de kilometri la ora, nu cade pe pamint. decit daca intilneste o portiera, un prag, o roata, ceva, de care sa se sprijine. altfel, pleaca mai departe. ei bine, te gindesti ca din cauza zapezii aleia o sa innoptezi in masina pe cimpul ala, cu familia ta si cu celelalte zeci de familii din jur. si il vezi pe dansatorul asta ca vine si trage masinile din fata ta, da zapada la o parte, isi misca gratios cupa printre oamenii care nu se feresc de el. asta m-a mirat, oamenii care misunau pe linga masini nu se fereau de el, de parca era doar un animal de casa ceva mai mare, care ii ajuta la deszapezit, nu un ditamai masinoiul.
da. e eroul nostru. el si cu oamenii aia foarte misto care ne-au scos pe noi din zapada pe nouaspe decembrie in Serbia, (cred ca) undeva intre Topolovnik si Majilovac. ne-au scos din zapada, ne-au luat masina pe sus pe brate si ne-au dat mincare calda.
new year's resolution: sa fie si romanii ca sirbii. macar cind ninge.

foto de aici


later edit: ha. am gasit o poza de la fata locului. habar nu aveam de ea.