in care ma incumet pe culoarul care merge spre piata delfinului. propriu-zis, nu e un culoar. e un apendice de strada care duce spre cupola gri a unui fost (si actual) circ al foamei. de cum trec strada spre el e ca si cum as pasi printr-o membrana transparenta care separa clar niste planuri. tot griul, toata agitatia si tristetea si incarcarea din cartier se varsa printr-o pilnie spre piata. drumul spre piata e gitul pilniei. am scris repede, in tramvai, ce traisem intr-o jumatate de ora: fellinian, medieval. ma gindeam la domnisoara experta in feng shui de la tv, care spunea ca asa cum
incepe un an, asa continua, apoi incerca sa o dreaga, zicind ca anul
trecut a inceput cu prabusirea avionului de la malysian airlines, dar a
continuat totusi cu chestii mai mild; si a ajuns sa vorbeasca zimbind
despre atentatele mai recente. mirosul oribil din hala pietei delfinului,
amestec de solutii de spalat pe jos, cartofi, malai si alte mirosuri
umede. tanti Maria, o bunica mititica, cu fata senina si voce mica, cu
taraba ei cu legume mititele. un inger bun al legumelor din gradina. tiganca tirind tomberonul de gunoi in lumina unui gang de bloc. batrinul
fara picioare, cu un pet de timisoreana in mina si 2 bancnote de 1 leu
in fata, bolborosind cu o voce tabacica ceva neinteligibil, din care distingeai pe alocuri: einstein! einstein! si domnule colonel! domnule
colonel!
cind am trecut iar strada parca s-a ridicat o ceata. oamenii incruntati din tramvai pareau mai senini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu