14 ianuarie 2009

desenchante

e un cuvint care ma bintuie de citeva zile; m-am gindit ca daca il scriu, scap de el. l-am scris. nu stiu sa ii pun accentul din editorul asta sumar.
e un cuvint care imi place, pentru ca spune exact ceea ce trebuie, nu are doza de dramatism pe care echivalentul in romana o are. ma rog, dat fiind acest lucru, sa-i zicem semi-echivalentul in romana.
nu stiu nici eu de ce se zburataceste prin mintea mea, nu are legatura cu vreun eveniment recent care sa il justifice, adica nu ma simt desenchantee. cred ca m-am gindit de curind ca as putea fi asa, dar nu sint.
e un cuvint care imi place. l-am scris. il rog sa ma lase in pace.

Niciun comentariu: