mai e ceva care ma tine treaza lumina si acum: adrenalina. azi (ieri, de fapt), am scos primele fotografii. adica am stat si am tremurat de groaza in bezna de 1x2 cu chiuveta, scaun, cos de gunoi, tanc cu toate cele, cu miinile zvicnind nervos peste filmul lipicios care nu se mai termina odata, am mai tremurat cinci minute dupa ce am iesit din bezna respectiva, dupa care am parcurs plutind celelalte etape care se cheama prozaic developat & marit dar care de fapt sint o minunata alchimie despre care nu stiu sa povestesc acum prea multe. cu doi profesori rabdatori si in care am avut incredere, ca, de, nu inveti in fiecare zi sa zbori. sau sa balacesti negativul in sampon si pozele in revelator si fixator cum visezi de ani de zile sa inveti odata si odata sa faci.
daaa. si in timp ce eu scriu sau citesc sau ma bucur de reculul de adrenalina, pe cartoon network ruleaza de ore in sir, in creierii noptii, niste desene animate infioratoare. de ce?
later edit: pentru cele de mai sus, multumim lui Vlad de la Photon, domnului George si deloc lui cartoon network.
2 comentarii:
da...ce vremuri si ce senzatii...imi e dor de "laboratorul meu"de 1m pe 1m din baia mica....cunosc exact senzatia de care vorbesti. si da, e alchimie!
:) cam da.
la mine partea cu intunericul e claustrofobie curata, tremuram ca nu stiam cum sa ies mai repede de acolo :)
Trimiteți un comentariu