5 am

e o ora buna. daca te trezesti devreme ca sa mazgalesti ceva pe o hirtie, e o ora numai buna.
daca ma apuc (din nou, dar pe bune) de scris o carte, la ora asta ma apuc.
afara, pe un balcon, cu geamul deschis, cu un cojoc pe mine si cu talpile goale. si sa fie ca azi: sa ploua, sa am in fata un tufan de liliac, plin de apa si de muguri, care vine peste mine. si, bonus, sa stau pe scaunul impletit si scorojit care m-a intepat pe mine in spate si in brate tot liceul.
azi nu m-am apucat de nici o carte, doar am scris chestii tehnice pe un caietel cu patratele.
am pindit gindacii, ca si ieri dimineata, vrind-nevrind. nefiind in-the mood-for-kill'em-all care ma apucase ieri, imi doream sa nu apara, ca nu aveam chef sa ii storcesc. asa ca nu i-am vazut. doar i-am auzit (fuck, de trei ori fuck pentru afurisitii astia, ma apuc de demontat si zugravit a.s.a.p.).
si, in razboiul meu mental cu bestiile negre si chitinoase care s-au infiltrat in casa folosind in sens invers scurgerea din baie si proximitatea noastra imediata cu subsolul colcaitor al blocului, mi-am dat seama de un lucru. beasts-related, am nostalgia diminetilor cind la 5 a.m. auzeam cirdul de lilieci care se intorcea in pod dupa o noapte zbuciumata. pe aia doar ii auzeam filfiind, inghesuindu-se la lucarna, ma gindeam la ei cu drag, ca vin obositi acasa ca dupa un party, si erau asa, ca niste cocosii ai mei speciali de 5 a.m.

na, ca s-au legat, liliac-lilieci. m-am scos, sint coerenta :)

avind legatura decit cu ora si cu altfelul meu de angoasa matinala, m-am gindit la 5.55. nu imi place prea tare cintecul, ma nelinisteste, dar imaginile sint minunate.



si, da, viata e frumoasa.



mai tirziu: cind l-am dus pe capitan la gradinita, am gasit in autobuz un sac mare mare cu liliac, linga care statea o tiganca. in doua statii am ajuns la piata, tiganca a luat liliacul in circa si dusi au fost.