avem asa:

niste pasari mici care fac ca niste pietricele (pe care le bati una de alta); multi melci nesabuiti, all shapes and sizes, care trec aleile si sint in pericol de storcire, deci ii luam de acolo si ii aruncam inapoi in flori; multe castane negre de asta-toamna care mustesc si germineaza de zor, ca urmare astept sa izbucneasca o padure de castani in orice moment; un copac din ala care m-a fermecat mereu si pe care nu stiu cum il cheama, dar face niste flori albe cu pistrui care miros ca regina noptii si care cad in parcare si te fac sa te simti intr-un vis sau in Japonia cind treci pe aia citiva metri patrati pe care i-au napadit; liliacul, fara flori, ciuntit ca vai de el de tigani invizibili care l-au dus la piata si de zugravi vizibili si poeti care au varuit scara blocului; trandafiri rosii mici; lujeri si frunze si bulbi cu seminte de irisi lila (si astia miroseau demential seara cind aveau flori);tei; un cires imens dincolo de tei, care mi s-a aratat ieri ca o himera printre crengile teilor (era o imagine familiara, cea a cireselor coapte, pe care mintea mea refuza sa o lipeasca de blocul de vis-a-vis si de inaltimea ametitoare la care se afla, ca urmare am considerat-o himera o vreme); mina-maicii-Domnului; castane noi, mici, verzi si tepoase, alei ude si uneori aburinde (presupun, ca le vad uscate, nu le-am prins cind abureau).
e frumos la scara 11.