sint intr-un permanent delay cind e vorba sa scriu ceva ce mi-a trecut prin cap. e bine sa scrii atunci cind ti se intimpla, dar masina de scris din capul meu tine foile doar pentru ea, le pune in sertarele biroului cu turn si nu pot sa le arat lumii. asa ca incerc sa le traduc la citeva zile distanta. obligatoriu intr-o stare de gratie. cit de cit.
unul dintre felurile in care ma simt eu foarte bine este cind ma intorc acasa dimineata dupa o noapte nedormita. nedormita din diverse motive, nu unul anume. dimineata sa fie si dupa.
pina simbata dimineata nu mai trecusem demult prin asta si mi-era tare necesara. mai ales ca e o chestie pe care o poti premedita si o poti face sa se intimple.
ce mai vreau sa spun din toate cite le-am simtit sint citeva. mirosul de tei, dens si omniprezent, prin care m-am plimbat in toata dimineata aia, printre betoanele din centru. ca imi doream sa merg cit mai mult, sa prelungesc momentul - ma mir ca nu mi-a trecut prin cap sa ma duc pe jos acasa. nevoia imperioasa de a auzi o muzica, una singura, tare, nu stiu care, pe strazile goale, cam cum mi-am imaginat eu intotdeauna ca a sunat 'diamonds are a girl's best friend' printre blocurile din dristor in duminica aia dimineata pe care mi-a povestit-o bogdan mai demult.
nu imi trece prin cap nici o linie inteleapta de incheiere. e mai bine sa o las suspendata asta cu dimineata dedupa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu