ca nu pot sa scriu aici cind se intimpla ceva grav, cind ma doare sufletul s.a.m.d.
pentru asta ma retrag pe insula mea personala si fara elice si unde stau pina imi dau seama ca nu am de ales si trebuie sa ma intorc.
sau fac orice care sa ma tina ocupata. dar in nici un caz nu scriu aici.
si ma intrebam de ce nu, ca doar asta ar fi un loc in care sa pot vorbi/striga in gura mare, a speaker's corner in care i'm the only speaker.
well, ce n'est pas possible.
si stiu si de ce: asta e cutia mea cu bile colorate. sau cutia/buzunarul cu chestii, cum avea Tom Sawyer sau cum de altfel are orice copil care se respecta.
posibil sa fie si asta un refugiu, habar n-am, stii, ca atunci cind esti copil si don't know how to deal cu anumite lucruri (cum ar fi ca parintii tai se cearta in nestire, de exemplu) si te duci undeva, eventual sub ceva, si te uiti la cutia ta cu comori.
deci adun aici numai chestii colorate si frumoase - pietre, cioburi, capete de ata, margele, de-astea. sint consecventa, colectionez, ramin la definitia de inceput, cu 'sint un clovn si colectionez momente'. am simtit doar nevoia sa o mai zic o data.
si pun acum ceva frumos, tot aratat de Gabriel:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu