am vazut un cal pe strada, deasupra capului

intii am auzit un nechezat. ciudat e ca nu mi s-a parut ceva ciudat. urechea s-a obisnuit asa de tare sa auda atitea sunete deodata, ca nu mai trimite semnale de alarma la sufletul omului. singurele sunete urbane la care mai intru in alerta sint sirenele ambulantelor si masinilor de pompieri. asa ca un nechezat micut mi s-a parut ceva obisnuit. putea sa fie un jingle bell, putea sa fie un radio commercial, putea sa fie un ringtone. asta prima data. a doua oara l-am auzit mai tare si mai aproape. si de sus. si m-am uitat in sus si era acolo: un cal frumos ca toti caii, alb cu pete din alea gri explodate, cu o coama lunga si creata. uite, mami, un cal. ne-am uitat la el si el s-a uitat la noi. i-am zimbit cu gura pina la urechi si i-am facut cu mina. Darie ma tot intreba ce cauta calul in masina aia mare. nu a mai vazut niciodata cal in duba decopertata, cu pletele in vint si cu ochii mari pe el. nici eu nu cred ca am mai vazut. s-a tinut dupa noi o vreme, taxiul nostru si duba lui aveau acelasi traseu. cum ar fi fost sa vina dupa noi pina la poarta gradinitei, sa coboare si sa ne zica: eu sint calul vostru - al lui Darie, mai exact - de la Mos Craciun? pai nu scriam eu acum pe blog de pe spatele unui cal frumos cu coama alba cu gri, creata si lunga?